INSTITUTUL WALDORF CLUJ
Seminarul de educatoare Waldorf
Str. Anatole France 14 Tel. +40-264-442073
RO-400 463 Cluj-Napoca E-Mail: clujkigaseminar[at]yahoo.com
Cursul de Vară 2010
Vă invităm la modulul de vară al cursului de specializare pentru educatoare Waldorf, care va avea loc între 26 iulie şi 13 august 2010.
Programul cuprinde cursuri de antropologie şi psihologia dezvoltării, embriologie, didactica şi metodica activităţilor în grădiniţă, cursuri artistice (euritmie, pictură, modelaj), lucru de mână.
Activităţile se desfăşoară în spaţiile grădiniţei Waldorf din Cluj-Napoca şi ale Centrului de Formare şi Documentare Waldorf, unde va fi şi cazarea şi masa.
Cursurile au loc pe baza unui program de formare în colaborare cu Asociaţia Internaţională pentru educaţia Waldorf/Steiner a copilului mic (IASWECE). Programul este parţial finanţat de IASWECE (cheltuieli cu docenţii din străinătate şi din România şi materiale), iar pentru acoperirea celorlalte cheltuieli (regie, cazare şi masă) taxele sunt:
50 RON /săptămână taxă participare.
10 RON/noapte, cazare.
25 RON /zi (3 mese plus cafea/ceai în pauze).
Sunt scutite de taxa de 50 RON persoanele care activează deja într-o grupă Waldorf.
Pentru cazare, Vă rugăm să aduceţi saci de dormit.
Vă rugăm aduceţi pantofi uşori pentru cursurile de euritmie. De asemenea, ace de cusut şi foarfece. Pentru fişele de seminar, Vă rugăm aduceţi 2 fotografii tip paşaport.
Adresa noastră este:
Strada Anatole France nr. 14, Cluj-Napoca. De la gară ajungeţi cu autobuzul 32/ sau cu troleibuzul 3, staţia Piaţa Cipariu.
Vă rugăm să confirmaţi participarea Dumneavoastră la curs prin e-mail (sorintigareanu@gmail.com)
Vă aşteptăm cu drag !
Lect.univ.drd. Sorin R. Ţigăreanu
Coordonator de programe
Aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă apoape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ.
Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică.
La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţă proprie foarte intensă privind munca artistică.
Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şi artistică.
Elevii claselor de liceu fac câte o perioadă de practică de o săptămână.
Astfel, clasa a IX-a face practică în agricultură sau în construcţii, în clasa a X-a se face practică topografică sau în construcţii, iar în clasa a XI-a practică socială sau ecologică.
Clasa a XII-a este, de obicei, timpul unei practici industriale sau de anvergură mai mare, iar colectivele de elevi pot opta şi pentru o practică culturală, în ţară sau în străinătate. Aceste perioade de practică îşi au rolul de pregătire pentru viaţă, de a ajuta tinerii în formarea personalităţii şi a unei perspective coerente despre societatea în care vor deveni adulţi.
Aceste materii au o deosebită importanţă în formarea copiilor pentru viaţă.
Tricotând, sculptând, modelând lutul sau împletind nuiele, copiii îşi dezvoltă pe lângă diferitele abilităţi şi voinţa.
Simţul artisitc, cel tactil, simţul echlibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrare practică realizată.
De aceea este important ca aceste discipline să nu rămână doar la nivel de teorie, ci să permită copilului să crească prin abilităţile manuale pe care le dobândeşte în lucrul concret.
La nivel liceal, specializarea pe o anumită tehnică poate fi exersată în amănunţime, fără a duce însă la o calificare certificată.
Deşi şcoala Waldorf nu este o şcoală de muzică, această artă este omniprezentă în viaţa copiilor. Prin muzică, realitatea poate pătrunde mai lesne în sufletul copiilor.
Deseori partea ritmică de la începutul cursului principal se bazează pe muzică, oricare materie putând beneficia de sprijinul absolut benefic al muzicii. Dar cum evoluează această materie în Şcoala Waldorf?
Din clasa I toţi elevii cântă la flaut. Pentru început se foloseşte flautul diatonic.
Până în clasa a III-a elevii cântă însă fără note, imitând învăţătoarea din faţa clasei.
De-abia la sfârşitul clasei a III-a se introduce portativul. Până la nouă ani, muzica este trăită sub formă de ritm. Din acest moment apare măsura, iar cântecele încep să fie trecute pe portativ.
În clasa a IV-a se învaţă canonul. Odată elevii trecuţi de momentul armoniei din clasa a V-a, după 12 ani, apare studiul pe voci.
În continuare, studiul muzicii presupune diferenţierea percepţiei artistice şi a posibilităţilor de exprimare. Orchestra şcolii şi a liceului sunt momente de studiu şi de aplicare a noţiunilor studiate. Curentele muzicale sunt studiate de elevi în liceu, pentru a percepe şi din această perspectivă evoluţia omenirii, care a fost însoţită de muzică prin formele ei specifice.
Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodicii Waldorf de a introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare a deprinderilor.
Euritmia însăşi este o artă: vorbirea şi a cântatul reprezentate vizibil, folosind ca instrument de redare corpul uman. Ea aduce în faţa ochilor intervale, tonuri muzicale, sunete rostite printr-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a corpului, într-o unitate dinamică.
A doua latură a euritmiei este cea didactic-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa cum este el privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpretează prin mişcări sugestive mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândesc abilitatea de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare cu paşii şi reuşesc să dea formă prin mişcarea braţelor şi a picioarelor unor ritmuri, unor sunete care cer gesturi specifice.
Piesele muzicale sau poetice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilor sau a sunetelor în gesturi precise, de conotaţie specifică. Nu se cer posturi, ca în balet, nu se cere un mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înţelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul şi cu gestul, a costumului şi culorilor acestuia cu întreaga semnificaţie a gestului artistic.
Elevii sunt îndrumaţi să înţeleagă semnificaţia ritmurilor, să o aplice, odată cu instrumentalizarea trupului pentru expresia artistică. Există şi un al treilea domeniu al euritmiei – cel terapeutic – latură de sine stătătoare folosită în tratarea diferitelor deficienţe.
