Arta dramatică
Aceasta este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă apoape în fiecare an, chiar dacă nu apare în planul de învăţământ.
Fiecare disciplină poate da ocazia unei dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică.
La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei şi de punere în scenă a textului, având astfel posibilitatea de a avea o experienţă proprie foarte intensă privind munca artistică.
Munca la această piesă, care de obicei durează câteva luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială şi artistică.
Arhivă, Articole pedagogie | admin April 5, 2010 | 
Comments Off
Practica
Elevii claselor de liceu fac câte o perioadă de practică de o săptămână.
Astfel, clasa a IX-a face practică în agricultură sau în construcţii, în clasa a X-a se face practică topografică sau în construcţii, iar în clasa a XI-a practică socială sau ecologică.
Clasa a XII-a este, de obicei, timpul unei practici industriale sau de anvergură mai mare, iar colectivele de elevi pot opta şi pentru o practică culturală, în ţară sau în străinătate. Aceste perioade de practică îşi au rolul de pregătire pentru viaţă, de a ajuta tinerii în formarea personalităţii şi a unei perspective coerente despre societatea în care vor deveni adulţi.
Abilităţile practice şi educaţia tehnologică
Aceste materii au o deosebită importanţă în formarea copiilor pentru viaţă.
Tricotând, sculptând, modelând lutul sau împletind nuiele, copiii îşi dezvoltă pe lângă diferitele abilităţi şi voinţa.
Simţul artisitc, cel tactil, simţul echlibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrare practică realizată.
De aceea este important ca aceste discipline să nu rămână doar la nivel de teorie, ci să permită copilului să crească prin abilităţile manuale pe care le dobândeşte în lucrul concret.
La nivel liceal, specializarea pe o anumită tehnică poate fi exersată în amănunţime, fără a duce însă la o calificare certificată.
Arhivă, Articole pedagogie | admin |
Comments Off
Muzica
Deşi şcoala Waldorf nu este o şcoală de muzică, această artă este omniprezentă în viaţa copiilor. Prin muzică, realitatea poate pătrunde mai lesne în sufletul copiilor.
Deseori partea ritmică de la începutul cursului principal se bazează pe muzică, oricare materie putând beneficia de sprijinul absolut benefic al muzicii. Dar cum evoluează această materie în Şcoala Waldorf?
Din clasa I toţi elevii cântă la flaut. Pentru început se foloseşte flautul diatonic.
Până în clasa a III-a elevii cântă însă fără note, imitând învăţătoarea din faţa clasei.
De-abia la sfârşitul clasei a III-a se introduce portativul. Până la nouă ani, muzica este trăită sub formă de ritm. Din acest moment apare măsura, iar cântecele încep să fie trecute pe portativ.
În clasa a IV-a se învaţă canonul. Odată elevii trecuţi de momentul armoniei din clasa a V-a, după 12 ani, apare studiul pe voci.
În continuare, studiul muzicii presupune diferenţierea percepţiei artistice şi a posibilităţilor de exprimare. Orchestra şcolii şi a liceului sunt momente de studiu şi de aplicare a noţiunilor studiate. Curentele muzicale sunt studiate de elevi în liceu, pentru a percepe şi din această perspectivă evoluţia omenirii, care a fost însoţită de muzică prin formele ei specifice.
Arhivă, Articole pedagogie | admin |
Comments Off
Euritmia
Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodicii Waldorf de a introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare a deprinderilor.
Euritmia însăşi este o artă: vorbirea şi a cântatul reprezentate vizibil, folosind ca instrument de redare corpul uman. Ea aduce în faţa ochilor intervale, tonuri muzicale, sunete rostite printr-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a corpului, într-o unitate dinamică.
A doua latură a euritmiei este cea didactic-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa cum este el privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpretează prin mişcări sugestive mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândesc abilitatea de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare cu paşii şi reuşesc să dea formă prin mişcarea braţelor şi a picioarelor unor ritmuri, unor sunete care cer gesturi specifice.
Piesele muzicale sau poetice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilor sau a sunetelor în gesturi precise, de conotaţie specifică. Nu se cer posturi, ca în balet, nu se cere un mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înţelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul şi cu gestul, a costumului şi culorilor acestuia cu întreaga semnificaţie a gestului artistic.
Elevii sunt îndrumaţi să înţeleagă semnificaţia ritmurilor, să o aplice, odată cu instrumentalizarea trupului pentru expresia artistică. Există şi un al treilea domeniu al euritmiei – cel terapeutic – latură de sine stătătoare folosită în tratarea diferitelor deficienţe.
Arhivă, Articole pedagogie | admin |
Comments Off
Fizica şi chimia
Drumul natural în descoperirea acestor ştiinţe a fost: experimentul – observaţia – concluzia – legitatea. Acest drum natural este respectat şi în predarea ştinţelor naturale în şcoala Waldorf.
În prima zi a fiecărei teme noi, au loc o serie de experimente. Ca temă, elevii trebuie să descrie cu acurateţe şi corectitudine cele văzute la fiecare experiment.
A doua zi sunt analizate aceste experimente, trăgându-se primele concluzii asupra fenomenelor studiate.
În a treia zi sunt enunţate legităţile căutate cu o zi înainte. Beneficiind de predarea în epoci, mintea copilului va prelucra inconştient şi în timpul nopţii cele văzute în ziua precedentă, trăind la maximum primii paşi în fiecare domeniu studiat.
Acest mod de lucru, bazat pe observaţia individuală, susţine interdisciplinaritatea permanent prezentă în pedagogia Waldorf. Exprimarea corectă, diferenţiată, nuanţată şi la obiect este un mod de a exersa limba română, lucru care se petrece firesc şi la celelalte materii de studiu din afara orelor de limbă. De aceea, profesorul de specialitate are datoria să asimileze în predarea sa şi informaţiile care ţin de alte discipline.
Pornind de la această necesitate, pedagogia Waldorf susţine prezenţa unui singur cadru didactic în primele opt clase, pentru predarea disciplinelor din epocă. În personalitatea unui astfel de om, elevul se poate regăsi cu strădania sa de a asimila conţinuturile mai multor materii.
Arhivă, Articole pedagogie | admin |
Comments Off