Euritmia

Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodicii Waldorf de a introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare a deprinderilor.

Euritmia însăşi este o artă: vorbirea şi a cântatul reprezentate vizibil, folosind ca instrument de redare corpul uman. Ea aduce în faţa ochilor intervale, tonuri muzicale, sunete rostite printr-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a palmelor şi a corpului, într-o unitate dinamică.

A doua latură a euritmiei este cea didactic-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa cum este el privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpretează prin mişcări sugestive mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândesc abilitatea de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare cu paşii şi reuşesc să dea formă prin mişcarea braţelor şi a picioarelor unor ritmuri, unor sunete care cer gesturi specifice.

Piesele muzicale sau poetice care sunt transpuse euritmic rezultă din translatarea tonurilor sau a sunetelor în gesturi precise, de conotaţie specifică. Nu se cer posturi, ca în balet, nu se cere un mimetism, ca la vârstele mici, ci se cere o înţelegere a mesajului, a sunetului corelat cu mesajul şi cu gestul, a costumului şi culorilor acestuia cu întreaga semnificaţie a gestului artistic.

Elevii sunt îndrumaţi să înţeleagă semnificaţia ritmurilor, să o aplice, odată cu instrumentalizarea trupului pentru expresia artistică. Există şi un al treilea domeniu al euritmiei – cel terapeutic – latură de sine stătătoare folosită în tratarea diferitelor deficienţe.