Conducerea școlii

Conducerea colegială

Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor şcolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral.

Acesta este de fapt directorul şcolii. Şi pentru că problemele curente se cer discutate pe măsură ce au loc, consiliul profesoral se întruneşte săptămânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eşec cu alta. Aici sunt luate în discuţie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situaţie mai dificilă sau mai deosebită şi au nevoie de atenţia întregului corp profesoral pentru a depăşi situaţia creată. Aici sunt dezbătute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toţi profesorii şi învăţătorii, căci pe toţi „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt.

Imaginea copilului rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării fiecărei teme, fie ea şi administrativă. Bineînţeles că mai există şi probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli are dificultăţi majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumaţi; se cer organizate încadrările cu personal pentru anul şcolar următor: toate acestea sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administraţie.

La el participă acei pedagogi care au experienţă pedagogică şi în existenţa şcolii respective, care îşi asumă de bunăvoie viitorul şcolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toţi colegii, unul este ales ca reprezentant al şcolii în faţa terţilor. Nu este de confundat acesta cu funcţia obişnuită a directorului, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur şi nici nu are toate responsabilităţile pe umerii săi. Acestea sunt împărţite între diferiţi profesori sau învăţători. Purtarea responsabilităţii de către mai mulţi oameni duce la creşterea implicării în „familie”.