Învăţarea în epoci

Învăţarea în epoci

Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar şi materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă.

Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un an. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze.

În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate.

Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor rezolvarea lor.

Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii. Aceste materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.