Limba română

Dacă până la vârsta de 9 ani copilul se identifică pe deplin cu mediul în care trăieşte, după această vârstă el se interiorizează, se detaşează de cele ce-l înconjoară. Până la acest moment el se identifică cu limba maternă. Distanţându-se de aceasta, elevul poate să o analizeze şi să-i perceapă structura.

Din acest moment, elevul poate începe studiul gramaticii, având primul contact raţional cu structura limbii şi cu regulile gramaticale. Astfel debutează un proces lung, care continuă până în clasa a VIII-a.

Prima parte o reprezintă aprofundarea principalelor calităţi ale părţilor de vorbire, apoi copiii se familiarizează treptat cu structura propoziţiei, iar începând din clasa a VII-a cu structura frazei.

În predarea literaturii, metodele folosite vizează în mod preponderent planul emoţional. Analiza elementelor stilistice ale unei opere este evitată până în clasa a VII-a, lăsând expresia artistică să lucreze în copil. Până în clasa a VI-a, în locul analizei raţionale a textului literar, accentul este pus pe aprofundarea semnificaţiei textului cu ajutorul altor forme de exprimare artistică (desen, pictură, muzică).

Repetarea, ritmicizarea, exerciţiile de vorbire şi de intonare sunt instrumente constant utilizate în cadrul orelor de literatură. Interdisciplinar, cultivarea exprimării este prezentă şi la începutul învăţământului principal, pe parcursul epocilor, indiferent de disciplina studiată. Fie că e matematică, fie că e geografie, o poezie sau un cântec inspirate din temele studiate introduc ziua de lucru.