Scrisul şi cititul

Scrisul şi cititul se învaţă în Şcoala Waldorf pe parcursul primelor clase, cu accent pe desenarea literelor şi organizarea estetică a scrisuluii şi a spaţiului scris. De aceea parcursul este la început lent, dar în clasa a IV-a elevii ajung la acelaşi nivel cu colegii lor din învăţământul tradiţional.

Din ce motive se alege acest drum? Psihologii susţin că cel mai dificil de învăţat într-o viaţă de om este cititul şi scrisul, deoarece este o activitate a intelectului şi leagă copilul în mod artificial de gândirea abstractă a omului matur.

Concret, cititul şi scrisul se învaţă în următorii paşi: întâi se lucrează literele mari de tipar. În funcţie de evoluţia clasei, învăţătorul va introduce la sfârşitul clasei I sau la începutul clasei a II-a, literele mici de tipar.

Pe parcursul clasei a II-a se introduc apoi literele de mână, prin intermediul desenului de forme sau al celui dinamic. De asemenea, în modul de introducere a literelor (semne pentru sunete), consoanele se metamorfozează din imaginea a ceva ce începe cu această literă. Se pleacă de la imaginea picturală a lumii, de la întreg şi se ajunge la abstractizarea ei prin noţiuni.

De exemplu, litera M se va naşte din imaginea unui munte cu două vârfuri; litera P poate să apară la „pom”, iar F de la „foc”. Aceasta este metoda de introducere a consoanelor.

Primele semne învăţate sunt însă pentru vocale, care sunt prezentate copiilor ca provenind din sentimente: A – admiraţie, deschidere; E – reţinere, închidere în sine; I – înălţare, afirmare; O – îmbrăţişare, protecţie; U – necunoscut, cunoaştere.